19th Ave New York, NY 95822, USA

Dacă ne-ar păsa de politică măcar cât de iPhone

1908079_10152755796885850_3255091630529829905_n

Aseară, mi-am întrebat cei 4.247 de prieteni și 444 de urmăritori de pe Facebook care este diferența între Victor Ponta și Klaus Iohannis. Într-o oră, 8 persoane au comentat. Le mulțumesc și le cer scuze public că i-am folosit într-un experiment. Nu am întrebat pentru a afla răspunsul: eu cred că există o diferență foarte mare între cei doi candidați, iar opțiunea îmi este cât se poate de clară.

 

 

Am întrebat asta ca să fac o comparație. Când, în 12 septembrie, am întrebat care este rezultatul calculului 48÷2(9+3), au curs 67 de comentarii. Inclusiv polemici, inclusiv persoane cărora li s-a spus că au făcut Politehnica învățând de la portar, fiindcă nu știu nimic. Când, în 10 septembrie, am postat o imagine care compara noul iPhone6 și Nexus 4, au curs 29 de comentarii și 21 (!) de shares. Cel mai lung comentariu a fost o diatribă, iar un comentator mai concis a decis că expresia „curvă virgină” are vocabularul potrivit pentru a transmite intensitatea sentimentelor sale față de subiect.

Iar asta se întâmplă în an electoral, înaintea turului II al prezidenţialelor. Dacă vă mai întrebați de ce românii lipsesc masiv de la vot, aici aveți răspunsul. 

Pentru că în continuare calităţile noului iPhone ne interesează, ne motivează şi ne dezbină mai mult decât alegerea preşedintelui pentru următorii cinci ani. Ne apărăm operatorul de telefonie mobilă – Orange e mult mai bun decât Vodafone (aţi tresărit?) – mai mult decât ne asumăm şi ne apărăm opţiunile politice. Suntem mai interesaţi de faptul că pe iPhone nu poţi da copy/paste şi că a copiat cu nesimţire sistemul de notificări de pe Android (v-aţi enervat un pic?) decât de alegerea omului care ne va reprezenta ţara sau care ne va face colectiv de râs un cincinal întreg.

Iar ultima propoziţie e posibil să vi se fi părut sforăitoare, pentru că aşa am ajuns să vedem dezbaterile politice şi, ca acum 7 ani, cred că asta este o victorie pentru politicienii corupţi. Nu uitați că, în toată povestea asta, vorbim de oameni care au telefoane deștepte și care ar putea foarte ușor să se informeze, nu de bătrâni uitați de guvern în vârful muntelui, cu un singur post TV.

O generație tânără, care consumă informație pe pâine, NU consumă informație politică fiindcă nu li se pare interesantă. Am căzut și eu în această capcană: am renunţat la a mai scrie (mult) despre politică, aşa cum făceam în 2007, când scriam la ziar și am pornit acest blog. A fost o greşeală.

O altă greşeală e faptul că 40% din România nu se informează înainte de a-şi exercita dreptul la vot, ceea ce practic înseamnă că se îmbată, se leagă la ochi şi se urcă la volan, iar apoi conduc pe lângă o grădiniţă la ora de vârf, pe baza dreptului conferit de permisul de conducere. Faptul că nu comentăm, nu ne contrazicem şi nu ne înjurăm pe motive de politică este o pierdere mai mare decât prezenţa slabă la urne. Nu ne pasă nici măcar atât de puțin încât să exprimăm o părere de orice fel și pe orice ton despre asta. Nu e conversația noastră.

Înseamnă că, fără să o ştim, nu ne mai vedem viitorul aici în România. Când nu te mai interesează soarta tribului, nu mai faci parte din trib.

În realitate, este conversația noastră. Vorbiți despre politică, fiindcă nu e despre ei – corupții, hoții sau mincinoșii. E despre noi. E despre ce ni se va întâmpla nouă în următorii 5 ani. Vorbiți despre politică cu taximetriști, mătuși, rude de la țară, colegi de birou sau necunoscuți pe Facebook. Aprindeți-vă pe tema asta și certați-vă despre politică, pentru că e despre voi, înjurați dacă trebuie, pentru că înseamnă că simțiți ceva despre viitorul vostru în țară.

Când politica nu mai este un subiect de conversație publică, democrația moare. Mai rău, devine un mort viu, pus la geam în așteptarea poștașului cu pensia.

După 25 ani de la Revoluţie, după josnicul moment în care l-am votat pe Iliescu ca să nu fie Vadim, în această campanie electorală am văzut semne ale unei democraţii adevărate în rândul unei generații tinere. Avem nevoie ca simpla conversație politică să devină mainstream în rândurile acestei generații. Trupa noastră preferată poate deveni celebră şi, dacă va face muzică prea comercială, tot noi o vom aduce cu picioarele pe pământ. Sau ne vom alege un nou playlist.

Câtă vreme nu facem acest lucru, vom dansa după muzica lor.

Vot plăcut în 16 noiembrie!

Related Posts

Leave a comment