Cum am mai murit un pic

panouri PDL in fata Teatrului NationalDe două zile văd doar ecuaţii. De exemplu, PDL + EBA < PSD + PC. Sau probleme (calculaţi valoarea EBA din PDL = PDL – EBA).

Europarlamentarele au avut două feţe: despre cea publică am auzit cu toţi, e cea cu „lumea e sătulă şi nu votează”, „alegerile astea nu îi vor scoate pe români din casă”, totul pentru a da sentimentul că n-are rost să ne deplasăm la urne, că oricum nu schimbăm nimic şi, în fond, nici nu prea e miză. În spatele vorbelor, lucrurile au stat altfel. Partidele au cumpărat ziare şi, după ce le-au îndoctrinat cititorii, au încercat să-i scoată la vot cu frigidere şi râşniţe oferite premiu. Să voteze AI NOŞTRI! Aceeaşi disperare s-a văzut pe panourile de afişaj electoral din Cluj: când încerci să fii în toţi şi-n toate, e clar că 1) nu îţi pasă să fii corect; 2) eşti disperat rău.

Până la urmă, nu le-a ieşit „procentul”. Le-au ieşit însă perfect efectele secundare. De prezenţa scăzută la vot au profitat întotdeauna extremele, iar 2009 nu e o excepţie.

Doar că de data asta vreau să comenteze cei care n-au votat, deşi se zice că ei nu trebuie să se plângă. Vreau să-i aud cum se plâng pe cei care nu au fost la vot, dar sunt oripilaţi de intrarea lui Vadim şi Becali în Parlamentul European. Vreau să-i aud cum ţipă pe toţi intelectualii oripilaţi că e condusă ţara de manelişti şi pupeze, dar care duminică nu s-au deranjat să iasă din casă.

Strigaţi, strigaţi, să vă văd care sunteţi. Doar din cauza voastră a mai murit România puţin!

3 comentarii la “Cum am mai murit un pic”

  1. nu cred ca e vina celor care nu au votat. e vina partidelor ”serioase” ca nu au fost in stare sa arate ca sunt cu ceva mai presus decat tabara jiji+eba.
    problema sta in oamenii pe care trebuie sa ii alegem, nu in oamenii care trebuie sa aleaga. e cel mai la indemana sa dam vina pe cei absenti, dar asta e doar efectul, nu cauza. daca noi, cei care credem in importanta votului, o sa avem la nesfarsit abordarea asta nu facem decat sa perpetuam starea de fapt care exista acum si care e atat de dezolanta.

  2. there u go. daca unui om a ajuns sa ii tremure mana la fel de mult indiferent pe cine pune stampila, de ce sa faca asta la nesfarsit? ar fi masochism de dragul ideii de democratie si nu putem cere asta la nesfarsit. problema trebuie cautata in alta parte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *