CONCURS: ultimele invitații la concertul JOE SATRIANI din Cluj

joe_satriani_01_45925400

Joe Satriani a venit prima dată în România în 2013 – bineînțeles, la București. Sala Palatului a fost plină, dar asta a însemnat tot numai 4.000 de oameni. Clujul îi poate, însă, oferi mai mult, în noua Sală Polivalentă, unde îl putem vedea, asculta și, dacă mă cunosc, putem cânta air guitar sincron cu el, în doar două zile – marți, 13 octombrie, THE SHOCKWAVE TOUR include Cluj-Napoca.

Despre Satriani cred că n-are rost să vă spun prea multe. Să zici „Rock instrumental” nu-i suficient pentru ce face omul ăsta pe scenă, iar să-l vezi live sunt convins că-i o experiență care merită toți banii.

Dar fiindcă tot ați ajuns aici, să încercăm varianta fără bani, dar cu imaginație. Un cititor sau o cititoare a acestui blog va putea câștiga o invitație dublă (de două persoane) la concertul din Cluj. Condiția e să chiar fie de aici și să își dorească să ajungă la eveniment – simplu, nu?

Timpul e scurt, deci mâine după-masă/seară anunț câștigătorul. Până atunci, biletele sunt disponibile online pe Eventim , dar au trecut ca pâinea caldă, așa că încercați-vă norocul repede.

Că tot vorbim de noroc – acest concert pică într-o zi de marți, și 13 pe deasupra – așa că pentru a intra în concurs, povestiți-mi de o superstiție – fie care s-a confirmat, fie pe care ați demontat-o prin episod din viața voastră. De obicei trag la sorți dintre comentarii, dar dacă una din povești o să-mi placă prea mult, prea ca la țară, îmi rezerv dreptul de a o premia direct. Și cum să zic… puteți fi creativi! Any good story deserves embellishment!

UPDATE: Invitația merge la Adina, al cărei comentariu a fost norocos, fiindcă pentru mine era prea grea alegerea 🙂 Congrats & enjoy!

8 comentarii la “CONCURS: ultimele invitații la concertul JOE SATRIANI din Cluj”

  1. Tu de unde stii ma ca vrem la Satriani dar, ca de obicei, suntem aiuriti? Noroc cu Ozzy ca ne-o tras maneca inspre articolul tau (se pare ca ti-o pastrat o amintire calda, amu ma prind si eu ca-ti urmareste blogul indeaproape).
    Mno, fii atent poveste ca-i scurta si la obiect: conform mai multe surse (evident, online) se pare ca ma incadrez perfect la profilul cerut:
    1 – ziua norocoasa: Marti – check
    2 – numar norocos: 13 – check
    Prin urmare am dat deja air guitar-ul de pe suport si am inceput repetitiile.
    PS – afirmatiile de mai sus sunt reale (la cerere pot pune la dispozitie sursele citate) dar nu neaparat subscriu. De cand ma stiu nu am crezut niciodata in superstitii – din sursa sigura am inteles ca poarta ghinion…

  2. Pai si ce facem nene daca nu le avem nici cu superstitiile si nici nu ne-am gandit la paine calda?
    Asa din scurt, cred ca pot sa o trec la superstitie pe aia cu „fii atent la ce iti doresti ca s-ar putea sa se implineasca”. Pe principiul: nici macar sa nu te gandesti ca s-ar putea sa ti se intample. Da’ nu mi s-a intamplat direct mie, i s-a lipid mamii.

    Io nu m-am uitat nici macar in liceu dupa pletosi, in mod explicit. Frumosi junii cu pleata, nu zic nu, dar treaba asta nu a fost niciodata motiv de relatie. Cred ca i-a fost prea frica mamii de m-am pricopsit cu inel fix de la unicul inculpat cu par mai lung decat al meu. Amu sa o intorc, poate se lipeste si la mine (ii cu gene treaba asta oare? se transmite?): vulpile isi doresc cu mare interes si grija sa-l auza cu ochii pe nenea Satriani. Nu faci tu un hocus pocus? 😀

  3. Pentru ca concertul e intr-o zi de marti si se spune ca martea sunt 3 ceasuri rele, cu o invitatie la concert cele 3 ceasuri rele s-ar putea transforma in 3 ore magice in compania lui Joe Satriani…

  4. Fuc****Monday!
    Cea mai nasoală zi pentru mine e lunea.. Pe lângă ca reintram în ritm mai greu după sfârșitul de săptămână, am avut doar peripeții în această zi..
    Cea mai nasoală a fost când a trebuit să-mi predau o lucrare la facultate.. Eram la 100de km distanță, am luat trenul.. Iar când am ajuns acolo toți erau în greva.. Busuri, tram,..
    Bun am zis ca nu e nimic.. Și iau un taxi, deoarece biroul unde trebuia să ajung era la 30km din Gară.. Chiar dacă eram într-un oraș cu peste 1milion de locuitori erau doar 800de taxiuri.. Era coadă la taxiuri, prima dată în viață mea când am văzut oameni care stăteau de 2-3ore sa prinda un taxi…
    Pana la urma am găsit o firma privată care închiria mașini cu șofer și am scăpat de încărcătură și am ajuns cu bine la destinație..
    Să sperăm ca o sa fie o zi de luni happy pentru toți!
    Să auzim numai de bine!

  5. Reversed bad luck psychology: daca Joe S canta ‘I believe’, my all time favorite of his, intr-o zi de 13, sunt (aproape) convins sa sterg comment-ul usor defaimator:

    „I don’t want you to play me a riff that’s going to impress Joe Satriani; give me a riff that makes a kid go out and buy a guitar and learn to play.” – Ozzy Osbourne

    Da’ atunci ce-as mai comenta?! Hmmm…

  6. A fost o perioada (anii 2006-2012) in care mergeam la foarte multe concerte, dar chiar si atunci nu reuseam sa vad chiar tot ce mi-as fi dorit. Imi amintesc ca dupa fiecare eveniment ratat, vorbeam cu prieteni care reusisera sa ajunga si de fiecare data auzeam cam aceeasi poveste: probleme serioase in organizarea ale evenimentului (le amintesc aici doar pe cele de sunet), iar in cazul evenimentelor in aer liber, se adaugau la cele de organizare si conditiile meteo nefavorabile.
    Imi amintesc ca, la un moment dat, au ajuns ei sa ma intrebe daca reusesc sa ajung la evenimentul ce ii interesa, pentru ca (sustineau ei) riscurile erau prea mari ca sa aiba parte de un eveniment mai putin reusit, datorita absentei mele :)))).
    Eu nu prea am luat in serios povestile lor, dar in 15 decembrie 2009 am plecat la Bucuresti sa vad Simple Minds la Sala Polivalenta pe o vreme absolut oribila (frig, vant, ninsoare). Din cauza banilor insuficienti am stat la ocazie, am schimbat mai multe masini, dar motivul real pentru care am ratat concertul a fost vremea oribila. Cand am reusit sa ajung intr-un tarziu in fata Salii Polivalente, lumea incepuse deja sa iasa. Imi amintesc ca scarile din fata complexului era inghetate bocna si am vazut mai mult de 20 de oameni cazand, multi dintre ei rau de tot. imi amintesc ca am ridicat vreo 4 persoane de pe jos si toata lumea care pleca incerca cu disperare sa gaseasca un taxi. Am plecat in cele din urma spre Gara de Nord, a mai fost inca o ora si jumatate de drum chinuitor, prin viscol. Nu am avut pe cine intreba ulterior despre cum a fost concertul, nici un prieten nu a mers la eveniment. Probabil, din cauza ca la toti le-am spus ca sunt sanse mari sa nu ajung :)))

Dă-i un răspuns lui Atti Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *