Cine răspunde?

Vi se pare normal ca în unele casete de redacţie să apară acele texte prin care cititorii sunt anunţaţi că doar autorii răspund juridic pentru conţinutul articolelor?


Mi s-a părut întotdeauna o formă de dezicere faţă de ai tăi. Ceva de genul: asta-i redacţia, noi îi plătim, dar nu ne asumăm răspunderea pentru ce fac. De parcă autorul ar fi scris pentru că se plictisea acasă. Dacă în ziar apare o calomnie sau enormitate de orice fel, nimeni altcineva din redacţie nu are vreun dram de răspundere?


Iar legea din România cade în extrema cealaltă. Ia cuvântul doamna Constituţie, articolul 30 cu 8:


"Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa
la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului,
organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de
multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în conditiile
legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege"


Prin urmare, editorul şi realizatorul sunt responsabili înaintea autorului, adică taman pe dos faţă de "disclaimer"-ele din ziare. Ceea ce iar nu e normal. Cât despre faptul că "proprietarul mijlocului de multiplicare" poate fi tras la răspundere (chiar şi "în condiţiile legii") mi se pare din visul unui securist. Abia aştept să văd primul proprietar de tiparniţă lecturând filmele, ca să nu intre vreo prostie la gazetă.

4 comentarii la “Cine răspunde?”

  1. Acuma din partea unui om care nu e in presa: daca ma ataca un jurnalist, nu pe el in dau in judecata? De unde sa stiu cine-i editor sau realizator?

  2. Normal ar fi sa dai in judecata publicatia / institutia media, pentru ca textul autorului (scris, audio, video, cum o fi) a trecut pe la un editor, un redactor sef sau sef adjunct, cel putin. Deci sint mai multi oameni raspunzatori pentru aparitia unui material, oameni care pot opri publicarea unei calomnii sau a unui atac. Faptul ca publicatia nu isi asuma raspunderea pentru articolele publicate este cea mai mare timpenie posibila din presa noastra. Mai ales ca, de multe ori, articolele „sensibile” sint cerute de un sef al publicatiei sau chiar instrumentate de unul din sefi, dar care nu semneaza materialul, ci lasa problema pe umerii unui ziarist – uneori incepator, care habar nu are in ce se baga. Am trecut printr-o astfel de situatie si norocul meu a fost ca am vazut ce modificari se adusesera unui material de-al meu inainte sa intre in tipar si am refuzat sa il mai semnez. Nu toti sint atit de norocosi cum am fost eu la momentul cu pricina.
    Daca nu ma insel, se practica si chemarea in judecata in solidar, adica si publicatia, si autorul. Andrei, asa e?

  3. Tind sa ii dau dreptate Cameliei, in ceea ce priveste faptul ca e o mare prostie ca ziarul sa isi ia mana de pe ziaristul care a scris un material pentru care cei vizati vor sa inceapa un proces. Ca fost editor de ziar, eu consider ca responsabilitatea este impartita. In niciun caz nu este doar vina ziaristului. Ganditi-va la urma toarea situatie (pe care Camelia a patit-o). Tu scrii cuart, fara calomnii si informatii neverificate, fara tendentiozitati, dar un editor vesel, care este mana dreapta a patronatului cu diverse interese economice, politice si de influenta iti modifica texul, insa numele tau ramane acolo. A patit-o si Samaranda Salajan, fosta ziarista la Ziua de Ardeal. Saraca multa vreme a fost tarata prin tribunale pentru ca numele i-a aparut pe un material pe care nu il scrisese ea. Cand am fost editor, tineam autorul materialului langa mine, cand ii editam textul, mai ales daca subiectul era sensibil. Un singur cuvant schimbat aiurea si deja materialul poate nu mai corespundea realitatii sau, mai rau, nici macar bunului simt. Nu stiu, poate ar fi o idee sa initiem noi o dezbatere, macar in instanta sa facem o diferenta. Mi-a povestit o alta ziarista ca sunt unii judecatori care nici macar nu stiu cum se desfasoara lucrurile intr-o redactie, cum sta treaba cu responsabilitatile, dar mai ales cu presiunile interne.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *