19th Ave New York, NY 95822, USA

Da’ câte pagini are, dom’le, Clujeanul ăla?

Pentru că în ultima vreme am citit o nouă serie de prostii despre CLUJEANUL şi despre funcţionarea presei în general, ba chiar am fost citat pentru unele din ele, acest text e o erată; o public aici fiindcă, pe de o parte, ar fi un comentariu cam lung, şi pe de alta pentru că, atunci când am vrut să las un mesaj unuia dintre cei care m-au citat cu atâta naturaleţe, comentariul meu nu a fost publicat niciodată.

Urmează: numărul de pagini, ediţiile de weekend şi rostul reporterilor informaţi 😀

Pentru că în ultima vreme am citit o nouă serie de prostii despre CLUJEANULşi despre funcţionarea presei în general, ba chiar am fost citat pentruunele din ele, acest text e o erată; o public aici fiindcă, pe de oparte, ar fi un comentariu cam lung, şi pe de alta pentru că, atuncicând am vrut să las un mesaj unuia dintre cei care m-au citat cu atâtanaturaleţe, comentariul meu nu a fost publicat niciodată.

Numărul de pagini. Pentru ultima dată: numărul de pagini din CLUJEANUL are tot atâta legătură cu criza mondială cât are neonul de pe tavanul redacţiei cu sabia lui Darth Vader. CLUJEANUL n-a avut niciodată număr fix de pagini, pentru că se schimbă tot timpul în funcţie de volumul de publicitate, cu sau fără criză. Aşadar, variaţia numărului de pagini nu e nici „cost-cutting”, nici „măsură urgentă” sau mai ştiu eu ce.

Care e de fapt noutatea? Că alte săptămânale din Cluj au început să facă acelaşi lucru, cât se poate de firesc, anume de a nu tipări o căruţă de pagini cu două-trei reclame în ele. Faptul că o parte a presei începe să funcţioneze după nişte reguli ale economiei de piaţă şi nu prin finanţări de culise nu e, mă tem, criză, ci dezvoltare.

Pentru curioşi, CLUJEANUL va avea luni va avea 20 de pagini (iar tiparul va costa chiar mai mult ca de obicei, vedeţi voi de ce) fără să numărăm suplimentele sau ghidul Pro TV Magazin, care intră în banii plătiţi de cititori.

 

Ediţiile de weekend. Într-o discuţie despre necesitatea unor ediţii de sâmbătă-duminică, întrebat fiind „când a apărut ultima dată CLUJEANUL pe print în weekend”, am ratat răspunsul corect: NICIODATĂ. Săptămânalul a apărut doar luni sau marţi, iar vechiul cotidian Ziarul CLUJEANULUI nu a apărut nici el sâmbăta. Prin urmare, comparaţia pică din start; în momentul ăsta, îmi place ideea că sâmbăta sau duminica pot găsi un ziar „la zi” în oraş (câtă vreme nu trebuie să-l fac, recunosc!).

 

Un reporter bun / informat nu aduce bani. Asta a fost cireaşa de pe tortul ultimei săptămâni. Reporterii buni sunt singurii care, de fapt, aduc bani într-o redacţie; pentru că departamentul vânzări nu scoate la tarabă măsline iar marketingul nu promovează vânt. Valoarea se creează în redacţie. Dar dacă un jurnalist crede că nu reporterii / redactorii aduc bani*, înseamnă că ne desconsiderăm ca profesie.

*sau că, din păcate, n-au uitat încă de vremea când şeful îi trimitea şi la scris, şi la produs. iertată-mi fie neruşinarea.

Related Posts

Comments (4)

Asta tu l-ai scris, ca nu te stiam asa nervos?

:>

perfect. textul nu ar trebui sa fie o erata ci un tablou intr-o redactie 😛

Ma mai si enervez. Uneori 😀

@Prodan – multumesc.

@Radu – multumesc si mai mult.

Leave a comment